incotro?

Lumea poate crea ceva mai mult decat fabrici si masini puternice..poate crea viata, poate simti iubire, poate oferi speranta si liniste. Dar ce se intampla cu noi uneori? Ne abatem de la un drum pentru nevoi ridicole: inca o noapte pierduta, un alt copac taiat sau o alta palma ridicata asupra unui nevinovat.
Unde dispar uneori privirile calde, intelegerea, dorinta de a proteja?
Suntem capabili sa ignoram, sa radem in fata durerilor altora, suntem capabili sa distrugem ce ne-a creat si in cele din urma sa ne distrugem pe noi.

Eu vad atat potential in umanitate.. si totusi atata slabiciune.

Dar inca mai cred ca desi cazi poti sa te ridici si sa cresti.

Nu cred in arme si moda si granite .. dar cred in suflete sincere, in inimi deschise si brate intinse, in dreptate, in ajutorul pe care il oferi neconditionat si in iubirea pe care o simti chiar si pentru persoanele care te fac sa plangi (intr-o zi vor creste si ei..)

jurnal [3]

Inca imi amintesc zambetele de pe fetele noastre...copii indragostiti...dar timpul incet le culege pe toate si le sterge si lasa o simpla amintire. De data asta e altfel si parca sentimentul acela nu vrea sa dispara... dar nici linistea aceea nu vrea sa revina...un suflet ratacit.
Acum caut mereu, indreptandu-mi ochii pretutindeni, aproape sau spre orizont, ma invart in cercuri. Nu vreau sa ma opresc pentru ca ar insemna sa renunt...iar amintirea acelor zambete ma ajuta sa merg inainte. Chiar daca hoinaresc si ma opresc din cand in cand la o poarta gresita ..simt ca merg spre ceva...hmm...ma incurajez.
Nu sunt sigura pe ce intalnesc, singuratatea ma face sa ametesc si privesc in ceata...dar...merg inainte...tot cautand si sperand ca daca ochii mei nu vor mai vedea...o sa ma recunosti tu...

Jurnal [2]

Am observat in ultimul timp cum nu-mi mai plac lucrurile pe care le fac cei din jurul meu...atat de copilaresti....m-am saturat sa ma invart in aceleasi cercuri..sa vad aceeasi oameni cu aceleasi dorinte si glume. Ma obosesc minciuna si neseriozitatea si jignirile. Am obosit sa alerg ca ceilalti dupa lucruri putin importante cum ar fi inca un pahar de bere sau inca o noapte pierduta intr-un local sau langa un strain doar pentru ca asa e fun si distractiv.

ma obosesc tipii care nu inteleg un "nu" si tipii care nu stiu sa incerce altfel...ma oboseste faptul ca atunci cand cineva te invita in oras de fapt cere .....anyway...
carpe diem?!...hmmm...si doar aceste lucruri inseamna sa traiesti clipa?...don't get it anymore....


cred ca imbatranesc...